După 15 ani de muncă într-o încăpere de câțiva metri pătrați, Galina Minceva, o croitoreasă din satul Corten, Taraclia, și-a văzut visul cu ochii. Femeia are un atelier nou, spațios, dotat cu mașini de cusut performante.

Până de curând, atelierul Galinei Minceva era și sufrageria femeii. “Lucram cât lucram, apoi trebuia să adun tot, să aspir, să curăț și să pregătesc locul pentru cină sau pentru dormit. Acum scot cheile, încui atelierul și intru în casă.” Cu ajutorul unui grant, femeia a restaurat două încăperi în casa veche din curte, a cumpărat două mașini moderne de cusut blănuri și piele, un aparat de călcat și un generator cu aburi. Gospodină și femeie de afaceri, la ea acasă. Fără studii în domeniu, îndemânatică și creativă, Galina Minceva a avut dintotdeauna o pasiune pentru croitorie. Dintr-o bucată de pânză a imaginat o bluză. A tăiat, a însăilat, a încercat și azi, și mâine, până când i-a plăcut ce-a ieșit. A început devreme, cu hainele pentru păpuși, dar cu blănurile a învățat să lucreze de la o prietenă.

Glasul i se face șoaptă, de parcă ar împărtăși un secret: “Blănurilor le place să fie curtate, să fie plimbate, aerisite, curate nu boțite. Când cineva îmi aduce o blană mai veche, noi o curățim, o lăsăm la aer și apoi facem modificările necesare.” Blănurile sunt pasiunea croitoresei, dar în lipsa unor utilaje performante aproape tot lucrul îl făcea manual. Modificarea unei haine putea să dureze mai mult de o lună. „La blănuri, cusăturile sunt mari și lungi, pe toate le făceam de mână. Trebuia să coasem cu acul de două ori în aceeași gaură. Cu mașina e simplu, ai cusut o dată și gata. Cel mai tare mi-am dorit o mașină de cusut specială pentru blană. Am una foarte bună acum, are mai multe funcții și pot coase în strat gros.”, explică femeia.

Cu zâmbetul pe buze și bucurie în priviri, croitoreasa își amintește că primele haine au fost pentru copiii ei. Văzând cât sunt de frumoase și de călduroase, prietenii de familie au rugat-o sa le facă și lor.  “Am și acum prima șubă a fiicei mele. Am făcut-o dintr-o haină de blană de-a mea, mai veche. Nu-i mai vine, dar o păstrez, pe ea n-o vând.”, zâmbește femeia.

Tot din haine cu blană mai vechi a meșterit pentru nepot șosete, pe care ulterior le-a transformat în încălțăminte cu blană ce puteau fi purtate prin curte. Acum, odată cu venirea sezonului rece, femeia primește zilnic comenzi de încălțăminte cu blană. “Mamele vor să le fac copiilor cizmulițe UGG, colorate. Pentru cei mai în vârstă contează să fie cât mai călduroase și mai confortabile.”

Înconjurată de mașinile de cusut, croitoreasa spune că e fericită că se poate întreține singură, acoperindu-și cheltuielile. “Eu sunt la pensie, dar nu-mi ajunge. Iarna căldura costă mult. Croitoria mi-e dragă și mă ajută să mă descurc”, povestește Galina.

Sofia Petco locuiește în același sat cu Galina și este prima croitoreasă angajată la atelier. A lucrat cinci ani la o fabrică din orașul Comrat, dar, de când are copii, a renunțat să facă naveta. A învățat sa lucreze cu pielea și blănurile de la Galina și spune că e norocoasă să poată lucra în sat, aproape de familie. „Copiii sunt mici, la atelier lucrez patru ore. Reușesc să mai fac câte ceva și acasă. Am învățat multe și-mi place munca asta. E miraculos. Începem o haină din nimic și terminăm cu o lucrare completă. „

Piesele făcute în atelierul Galinei pot fi admirate și cumpărate la târguri și expoziții. De obicei, femeia coase haine sau repară îmbrăcămintea veche la comanda clienților.

“Eu am devenit mai încrezătoare. Vreau să-mi extind atelierul. În momentul de față mai am o stagiară, poate o s-o angajăm. Vreau să dezvolt afacerea, știu că pot mai mult.”, spune cu încredere Galina Minceva.

Este unul dintre obiectivele proiectelor de dezvoltare rurală la care se referă și managerul de proiect, Maria Anghelceva : “Susținerea micilor întreprinzători este prioritară. Noi sperăm că în felul acesta migrația se va opri, măcar în parte. Adică locuitorii vor alege să rămână să muncească acasă și nu vor mai pleca în alte țări”.